Te văd când seara râde peste văi întinsă
Sau când lumina dimineții-mi calcă-n prag,
Te văd și-n picurii din roua cea prelinsă
Pe sub mlădițele voioase... și-mi ești drag.

Te văd în cântecul albastrului perpetuu,
Când în culori de pace-acoperi cerul cald...
Și-n curcubeul jurământului ancestru,
Când lași să-Ți cadă din iubire câte-un fald.

Te văd în tot ce inima și ochiu-ncântă:
În dulce lan de flori și dulce rod de frag,
Dar și în tot ce-n mine sufletu-nspăimântă,
În vuietul adâncii bezne... și-mi ești drag.

Te văd și cum să nu te văd, o, Doamne unic,
Când toată-ntinderea de lume este-a Ta?
Când șezi măreț deasupra cercului teluric
Și omul cel semeț e praf în Fața Ta?

A. H. 10.8. 2018