Numai o lună de nu cânt,
Îmi pare că s-a stins un soare,
Şi că de veacuri pe pământ,
N-am mai ajuns la sărbătoare.

Numai o clipă de nu sunt,
Cu fraţii mei în gând în toate,
Alerg, mă lupt şi mă frământ
Să pot s-ajung la unitate.

Numai o zi de nu citesc,
Cuvântul Sfânt al Cărţii Tale,
Se uscă gândul meu şi-mi cresc
Noi temeri şi-ndoieli pe cale.

Numai un ceas de nu mă rog
Îmi arde inima-nsetată,
Şi-mi pare sufletul zălog
La o-ntristare necurmată

Numai o clipă de nu-ţi pot
Simţi prezenţa lângă mine
Nici cerul, nici pământul tot,
Nu pot fiinţa să-mi aline.

Căci drag Isus, iubirea mea
Cu cât mai din belşug Te are
Cu-atât Te cere şi Te vrea
Mai din adânc, mai cu-nsetare.

Din orice lună, zi sau ceas
Acele clipe mai senine,
Mi-au fost Isus şi mi-au rămas
Doar câte le-am trăit cu Tine!