Noi am rămas urcând spre culme
Calvarul şi mai greu de-acum,
Când voi vă-ntoarceţi în cetate
Şi singuri ne lăsaţi în drum.

De-acum, amestecaţi în ceata
De cărturari şi farisei
Veţi cere răstignirea noastră,
Ne veţi lovi şi voi cu ei...

Nu vă putem urma cărarea
Pe care v-aţi întors 'napoi,
Deşi ne-aţi dus atâtea lacrimi
Și-atâtea amintiri cu voi.

Simţi-vom de sub greul crucii
Când biciuiţi vom fi cumplit,
Şi şti-vom dintre mii de bice
Că-i frate cel ce ne-a lovit.

Cunoaşte-vom din mii de buze
Pe-a fratelui ce ne-a scuipat,
Din mii de cuie vom cunoaşte
Când mâna fratelui a dat.

Şi vom întoarce-n altă parte
Obrazu-nsângerat şi strâns,
Vom înghiţi în noi durerea
Şi nu ne veţi vedea c-am plâns.

Dar, când vom fi întinşi pe cruce
De voi, pe care v-am iubit,
Va-ncepe veşnicia noastră,
Căci ceasul vostru s-a sfârșit.

...Suim, şi grea e crucea-n spate,
Răbdăm şi geme plânsu-n noi,
Ne doare despărţirea voastră,
Dar nu ne-ntoarcem înapoi !