Ne iartă Doamne gândul
Și pofta firii-aceste,
Când înșelăm Cuvântul
Şi-L facem doar poveste!
Vrem totul pe de-a gata,
(Aşa-am primit Calvarul!)
Când să slăvim pe Tata,
Ne "doare buzunarul"!

"De ce să dau puținul,
Când alții au de toate?"
(Așa spune hainul,
Când costul își socoate!)
Dar uită el, sărmanul,
Că asta nu-i jertfire,
De nu scoți gologanul,
Nu-i slujbă din iubire!

De nu te arde jarul
Şi flacăra slujirii,
Nu înălța altarul,
Pe solul ispășirii!
Căci jertfă fără trudă
Şi fară cost, nu este,
Doar cel care asudă,
Pe Domnul Îl iubeşte!

E trist să vezi cum firea,
Răstălmăceşte totul,
Apoi, dezamăgirea,
Umplându-ne chivotul!
Ne-ncredem în cuvinte
Ce nu au temelie,
Apoi, când vorba minte,
Vin gândurile-o mie!

O, Doamne, cercetează,
Pe omu-acela care,
Pe Cale nu veghează
Și-aduce dezbinare!
În tot ceea ce face,
Dă-i, Tată-nțelepciune,
În duhul lui dă pace,
Şi umple-l de pasiune!

Să stea pe baricadă,
Jertfindu-se mereu,
Ca Dumnezeu să vadă,
Că este fiul Său.
Nu-i jertfă fără plată
Har fară păcătos,
Nici dragoste curată,
De nu-L ai pe Cristos!

22/08/18, Deva- Lucica Boltasu