Sinteză ontologică

Sunt un noruleț mărunt care taine mari ascunde,
Umbrind peste-un scurt răstimp de stări rare și profunde,
Sub priviri de Soare veșnic doritor să mai inunde
Huma seacă, să-i cuprindă spectrul tainic în noi unde,
Dintr-o sferă ancestrală, străjuită de Lumină,
Ca din starea ei umilă, cât mai picură secunde
Să rodească eternitate prin sorgintea sa divină.

Ori o rază răsărită, din Divin, curtându-și timpul
Printr-o luptă extenuantă ce-o impune contratimpul
Care-o vestejește absurd și-i preaschimbă anotimpul...
Ori în umbra transcendenței, sunt chiar timpul unei raze
Măsurându-și diferența în diverse ipostaze
Ce din falnica-i sorginte-și au răstimpul stabilit
Din Preaînalt spre-un infailibil clironom de infinit.

Ori, răstimpul unui timp din chiar ultimu-anotimp
Străjuit de-un Soare veșnic ce lucrează întretimp
Pentru un scop slăvit, etern și de mine-Și face timp
Să mă ajute a pricepe pentru ce-i prielnic timpul
Ca în timp cu contratimpul să îmi fie viu răstimpul...
„Pom” hrănit din Apa vieții, rodind în tot anotimpul...
Și-un „rob bun” în mâna Celui ce deține infinitul.

Străbat un timp în contratimp cu cel din urmă anotimp
În caldul Soarelui divin ce-a mă renaște Își face timp
Și cresc la umbra Lui o vreme, umbrind pământul un răstimp
În care Duhu-mi definește tot spectrul pentru Empireu,
- „La umbra aripilor Sale”, - iluminând lăuntrul meu,
Ce-n negrăită bucurie tresaltă-atuncea când aude
Cum tună-aproape glasul Lui prin raze lustruite de secunde.

22/05/2018*Ioan Hapca
(Zaragoza)