De ce ades mi-e dat pe cale
Să-ndur dureri şi fel de fel,
De ce-s lovit adesea oare ?
Eu nu-nţeleg... dar ştie El.

Din pâinea mea am dat altuia
Făr' să mă tem că mă înşel;
Răsplată ? M-am ales cu pietre.
De ce aşa ? ...O ştie El.

Când moartea luptă pe-ndelete
Să rupă-al dragostei inel,
Rămân copii sărmani pe drumuri.
De ce aşa ?...O ştie El.

Când cunoscut-am adevărul
Şi vrut-am să spun despre El,
Am fost silit să tac adesea...
De ce aşa ?...O ştie El.

Când m-am luptat cu valul vieţii
Şi când era s-ajung la ţel
Mă văd cu barca sfărâmată.
De ce aşa ? ... O ştie El.

Descurajat privesc adesea
Calvarul, crucea şi pe Miel -
De ce sunt lacrimi fără vină ?
Eu nu-nţeleg... dar ştie El.

Eu nu-nţeleg, dar ţin întruna
Crezând cu patimă şi zel
Că multe din ce mi se-ntâmplă
Eu nu pricep, dar ştie El.

Şi... când trezi-mă-voi în ceruri,
Cu Domnul în al Său castel ,
Mă mir, mă-ntreb cum de-s acolo !
Eu nu-nţeleg ... dar ştie El !