Pe piatra aspră a vieţii,
Să laşi o dâră fină.
Din aurul virtuţii,
Din dulcea ei lumină.

Şi-n mâna ce-ţi zdrobeşte
A vieţii tale floare,
Să laşi parfumul dulce,
Ca dar spre-nviorare.

Iar celui ce-ţi aruncă
A clevetirii piatră,
Dă-i pâinea rugăciunii,
Şi-a dragostei ce iartă.

Căci numai când cu bine
Răspunzi la rău, în toate,
Viaţa ta oriunde,
Să biruiască poate.

Atunci duci mântuirea
Cu-adevărat în lume,
Şi-atunci tu porţi cu cinste,
Al Domnului Sfânt Nume.