Binecuvântat să fii Tu, Tată ceresc, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, că Te-ai îndurat de mine şi Ţi-ai adus aminte de un sărac ca mine! O, părinte al îndurărilor şi Dumnezeul oricărei mângâieri, Îţi mulţumesc că binevoieşti să mă mângâi pe mine nevrednicul în necazul meu. Te binecuvintez în toată vremea şi Te laud în vecii vecilor. O, Doamne, când vei veni să locuieşti în inima mea, vor salta de bucurie toate cele dinlăuntrul meu. Tu eşti slava şi veselia inimii mele. Tu eşti nădejdea mea şi scăparea mea în ziua necazului meu.

   Dar fiindcă sunt încă slab în iubire şi nestatornic în virtute, de aceea am nevoie să fiu întărit şi mângâiat de Tine. Cercetează-mă zi de zi şi îndreptează-mă după adevărul Tău. Scapă-ma de patimi şi tămăduieşte-mi inima de toate poftele necurate, pentru ca, tămăduit de orice patimă şi curăţit de orice poftă rea dinlăuntrul meu, să fiu în stare a iubi, să fiu tare în suferinţă şi neclintit în răbdare.

   Mare lucru este dragostea! Numai ea uşurează toate greutăţile şi face pe om să sufere toate necazurile vieţii, cu inima neschimbată. Dragostea îşi duce sarcina fără să-i simtă greutatea şi îndulceşte ce-i amar.   O, scumpă dragoste a lui Isus! Tu aprinzi în om râvna pentru fapte mari şi-l întăreşti spre altele şi mai mari. Adevărata dragoste caută tot în sus; ea nu se tăvăleşte în noroiul pământului. Ea vrea să fie slobodă şi desfăcută de legăturile lumeşti pentru ca să-şi p[oată înălţa privirea spre Dumnezeu, neîmpiedicată nici de bunurile nuci de relele acestui veac. Nimic nu e mai dulce ca dragostea, nimic mai tare ca ea, nimic mai sus ca ea, nimic mai bun ca ea în cer şi pe pământ, căci dragostea este din Dumnezeu şi de aceea, înălţându-se deasupra tuturor făpturilor, numai în Dumnezeu îşi află odihna.

   Cine are dragoste, aleargă, se osteneşte, se bucură, este slobod şi nimic nu-l ţine. Dragostea dă toate pentru toate şi are de toate, pentru că nu-şi găseşte odihna decât în Cel Preaînalt din care izvorăşte şi de la care vine orice lucru bun. Dragostea nu se uită la daruri, ci mai pe sus de toate darurile se ridică la Dăruitor. Adeseori dragostea nu cunoaşte măsura şi râvna ei se înflăcărează peste măsură. Dragostea nu simte nici o greutate, nu ştie de osteneală, s-apucă de lucruri care sunt mai pe sus de puterea ei şi nu zice niciodata 'nu pot' având încredinţarea ca poate toate, şi chiar poate toate şi face fapte pentru care, cine n-are dragoste, se osteneşte în zadar.

   Dragostea 'nu doarme, şi nici nu dormitează'. Nici o muncă n-o oboseşte, nici o legătură n-o strânge, nici o frică n-o tulbura, ci ca o văpaie vie, ca o făclie aprinsă, se înalţă spre cer şi-şi deschide drum sigur prin toate greutăţile. Cine are dragoste, pricepe ce însemna dragostea. Dorul aprins al sufletului care iubeşte, se înalţă până la Dumnezeu ca un strigăt puternic.

   Dumnezeul meu, dragostea mea! Tu eşti în totul al meu si eu sunt în totul al Tău!