Căsătorie divină

Te-am invitat să navigăm împreună
Pe vreme bună sau în furtună,
Și-am plecat cu pânzele sus
Jurându-ne iubire pe Marea de Vis.

Când a venit prima furtună
Am trecut cu bine-mpreună,
Iubirea ne-a dat aripi și putere
Și-am învins vânturi și valuri rebele.

De-atunci au trecut anii ca un sunet
La orizont parcă se vede pământ,
Iubirea e si-acum tot de veghe pe punte
Iar Țara de vis e din ce în ce mai aproape.

Și daca noi am naufragia
Iubirea-n veci n-ar dispărea,
Ar rămâne înăuntru în mine și tine
Pan' vom atinge acele maluri divine.

Iubirea jurată-mpreună
Nu poate fi învinsă-n furtună
Nici moartea n-o poate învinge
E veșnică și-n veci nu se stinge.

Simion Ioanăș