Doamne Dumnezeule Duhule Sfânt, ne-am adunat în această oră, şi ca în Ziua de Rusalii, coboară Tu cu întreaga Ta putere!

Ne-am strâns aici cu un singur gând în locul nostru stabilit, şi aşteptăm făgăduinţa Domnului nostru, Duhul oricărui har.

Pe cei tineri şi bătrâni insuflă-i cu înţelepciune de sus şi dă-ne inimi şi limbi de foc, să ne rugăm, să preamărim şi să iubim.

   Aşa obişnuia să cânte poetul si compozitorul moravian, de origine scoţiană, James Montgomery, acum mai bine de 100 de ani. Rugăciunile sale pentru o altă Zi de Rusalii îşi găsesc cu siguranţă inspiraţia în experienţele înaintaşilor săi spirituali ce au avut loc în Herrnhut, Germania, pe data de 13 august 1727. Acum sărbătorim două sute de ani de la ceea ce Codul nostru Moravian numeşte 'REVĂRSAREA REMARCABILĂ A DUHULUI SFÂNT EXPERIMENTATĂ DE ADUNAREA DIN HERRNHUT. ' Este bine să ne alăturăm rugăciunii sincere înălţate de Montgomery pentru a alta zi de Rusalii în vremea noastră.

   D. L. Moody, în una din ultimile sale predici din Boston, locul de naştere spirituală, a vorbit în felul următor despre Duhul Sfânt:

   Vedeţi cum S-a pogorât El de Rusalii! Nu e greşit să ne rugăm ca El să revină şi să fie clătinat. Cred că Ziua de Rusalii a fost doar zi model. Cred că Biserica a săvârşit o mare greşeală spunând că  Rusaliile au fost un miracol ce nu se mai poate repeta. Şi eu am cerut acelaşi lucru. Acum cred că, dacă am fi privit ziua de Rusalii ca pe o zi model şi am fi început să ne rugăm, am fi avut vechiul foc de la Rusalii, aici în Boston.

   Un istoric moravian scria în mod asemănător:

   Dumnezeu spune: '''După aceea... voi turna''. E promisiunea Lui rostită prin profetul Ioel. Prima împlinire a ei a fost în zia de Rusalii. Nu există nimic în Noul Testament care să indice faptul că ea e unica împlire a promisiunii. . Dimpotrivă, în Fapte citim despre numeroase revărsări ale Duhului Sfânt ca cea din Samaria, Efes, chiar una referitoare la neamuri. Istoria Bisericii e bogată în relatări despre revărsări deosebite ale Duhului Sfânt şi într-adevăr, ziua de 13 august 1727 a fost un a revărsării Duhului Sfânt. Am simţit Mâna lui Dumnezeu şi am văzut minunile Sale şi cu toţii ne aflam sub norul înaintaşilor botezaţi cu Duhul Sfânt. El S-a pogorât asupra noastră şi în acele zile au avut loc mai multe minuni şi semne în mijlocul nostru. De atunci, rar a trecut o zi în care să nu fim martori ai lucrării Sale Atotputernice. Ne stăpânea o foame covârşitoare după Cuvântul lui Dumnezeu, aşa ca a trebuit să avem câte trei servicii religioase zilnic. Fiecare dorea mai presus ca orice ca Duhul Sfânt să deţină controlul. Egoismul, încăpăţânarea ca şi neascultarea au dispărut şi un val copleşitor de har ne-a purtat pe toţi în Marele Ocean al Dragostei Divine.

   Nici unul din participanţi nu poate descrie cu exactitate ce s-a întâmplat în acea dimineaţă a unei zile de miercuri, 13 august 1727, în serviciul special de împărtăşire în Bertheldsdorf. Au părăsit casa lui Dumnezeu neştiind dacă mai sunt pe pământ sau au ajuns deja în ceruri. După un  numar de ani în faţa unui public din Marea Britanie, Contele Zinzendorf a oferit următoarea relatare:

   Era nevoie să venim la masa Domnului cu un sentiment al apropierii pline de dragoste a Mântuitorului. Aceasta era marea mângâiere care a făcut ca această zi să fie o sărbătoare cu o generaţie în urmă deoarece în această zi, cu 27 de ani în urmă, credincioşii đin Herrhut adunaţi pentru Cină în Biserica din Berthesdorf erau cu toţii nemulţumiţi de ei înşişi. Renunţaseră să se mai judece unii pe alţii deoarece fuseseră convinşi de nevrednicia lor în faţa lui Dumnezeu, iar la acea întrunire fiecare a simţit că se află înaintea chipului minunat al Mântuitorului. 'O, cap plin de răni, de dureri şi de dispreţ'... Având înaintea lor pe Omul durerii şi obişnuit cu suferinţa, lăuntrul lor le-a spus că Acesta poate fi Stăpânul şi Preotul lor, ce le va preschimba lacrimile în untdelemn de bucurie şi tristeţea în fericire. Această încredere fermă i-a schimbat într-o clipită într-un popor fericit aşa cum sunt până azi, aducând mii de oameni în fericirea lor, prin aducerea aminte şi prin ajutorul pe care harul ceresc li-l dăduse şi lor şi care le-a fost întărit de nenumărate ori de atunci.