Ne încearcă îndoiala, tot mai mult şi, zi de zi,
Ne-ntrebăm unde ne-om duce, de-om pleca în veşnicii!
Anii ce-au trecut, luăm seama, n-am trăit cum trebuia,
N-am ştiut despre Scriptură, de nimic ce scrie-n ea!

Părul alb strălucește-n soare, pasul este-ngreunat,
Mâna tremură, iar ochiul este mai încețoșat,
Pe obraz sunt creionate brazde fine sau adânci,
Doamne, cum trecut-a vremea, parcă ieri eram doar prunci!

Sufletul nu-mbătrâneşte, e tot tânăr şi zglobiu,
De aceea omul crede că va fi de-a pururi viu,
Însă când atent privește în oglindă, se deșteaptă,
Şi se-ntreabă înc-o dată dacă viața asta-i dreaptă!

O clipire, o secundă parcă a trecut de când,
Am venit ca fii la mama și la tata, pe pământ!
Astăzi avem fii și fiice, câte doi sau trei nepoți,
Ne gândim să ne dai, Doamne, mântuire Tu, la toți!

Nu am înțeles ce-i traiul de credință, până când,
Nu am auzit Cuvântul și de-atunci, cu El în gând,
Frământați, noi cerem milă, Adevăr și deşteptare,
Să putem alege Calea cea de viață dătătoare!

Fără Dumnezeu în suflet, duhul este-nspăimântat,
Îşi dă seama că se pierde în şeol, că nu-i salvat,
De aceea, fie-Ți milă, Tată şi ne dă azi har,
Ca s-alegem calea strâmtă către-al Tău preasfânt hotar!

Ca şi Lazăr să stăm Doamne, împliniți şi săturați,
Să n-ajungem ca bogatul, îmbuibați, dar condamnați,
Chiar de-s încercări acuma şi dureri și lacrimi mii,
Te-aşteptăm în umilință, pe pământ la noi să vii!

Te rugăm ne-ajută Doamne, să alegem calea dreaptă,
Căci neliniştit e duhul când nu ştie ce-l așteaptă,
Vrem ca să primim iertarea, ca atunci când vom pleca,
Liniştiți să trecem pragul, în Împărăția Ta!

03/09/18, Deva- Lucica Boltaşu