Ajutorul Lui Dumnezeu
iar celălalt se numea Eliezer (Ajutorul lui Dumnezeu), căci zisese: „Dumnezeul tatălui meu mi-a ajutat şi m-a scăpat de sabia lui Faraon.”
Eu sunt de batjocura* prietenilor mei când* cer ajutorul lui Dumnezeu: dreptul, nevinovatul, de batjocură!
Domnul Dumnezeu a zis: „Nu este bine ca omul să fie singur; am să-i fac* un ajutor potrivit pentru el.”
Faraon se apropia. Copiii lui Israel şi-au ridicat ochii şi iată că egiptenii veneau după ei. Şi copiii lui Israel s-au înspăimântat foarte tare şi au strigat* către Domnul după ajutor.
Samuel a luat* o piatră pe care a pus-o între Miţpa şi Şen şi i-a pus numele Eben-Ezer (Piatră de ajutor), zicând: „Până aici Domnul ne-a ajutat.”
Dar Tu vezi; căci Tu priveşti necazul şi suferinţa, ca să iei în mână pricina lor. În nădejdea Ta se lasă* cel nenorocit şi Tu vii în ajutor orfanului*.
Vino în ajutor, Doamne, căci se duc oamenii evlavioşi*, pier credincioşii dintre fiii oamenilor!
să-ţi trimită ajutor din locaşul* Său cel Sfânt şi să te sprijine din Sion!
Dumnezeu este adăpostul* şi sprijinul nostru, un ajutor* care nu lipseşte niciodată în nevoi.
Dă-ne ajutor, ca să scăpăm din necaz! Căci ajutorul omului este zadarnic*.
Căci el va* izbăvi pe săracul care strigă şi pe nenorocitul care n-are ajutor.
Mâna Ta să-mi fie într-ajutor, căci am* ales poruncile Tale!
Nu* vă încredeţi în cei mari, în fiii oamenilor, în care nu este ajutor.
Ferice* de cine are ca ajutor pe Dumnezeul lui Iacov, ferice de cine-şi pune nădejdea în Domnul Dumnezeul său!
nu* te teme, căci* Eu sunt cu tine; nu te uita cu îngrijorare, căci Eu sunt Dumnezeul tău; Eu te întăresc, tot Eu îţi vin în ajutor. Eu te sprijin cu dreapta Mea biruitoare.
Căci Eu sunt Domnul Dumnezeul tău, care te iau de mâna dreaptă şi-ţi zic: ‘Nu* te teme de nimic, Eu îţi vin în ajutor!
Nu te teme de nimic, viermele lui Iacov şi rămăşiţă slabă a lui Israel, căci Eu îţi vin în ajutor’, zice Domnul, ‘şi Sfântul lui Israel este Mântuitorul tău.’
În toate necazurile* lor, n-au fost fără ajutor şi Îngerul* care este înaintea Feţei Lui i-a mântuit; El Însuşi i-a răscumpărat, în dragostea* şi îndurarea Lui, şi necurmat i-a sprijinit* şi i-a purtat în zilele din vechime.
Să tot strig* şi să tot cer ajutor, căci El tot nu-mi primeşte rugăciunea.
Până când voi striga către Tine, Doamne, fără* s-asculţi? Până când mă voi tângui Ţie, fără să dai ajutor?
ceea ce* au şi făcut, şi au trimis acest ajutor la prezbiteri^ prin mâna lui Barnaba şi a lui Saul.
Vină smerirea, tu te vei ruga pentru ridicarea ta: Dumnezeu ajută pe cel* cu ochii plecaţi.
Ascultă, Doamne, ai milă de mine! Doamne, ajută-mă!”
Pleacă-Ţi* urechea spre mine, grăbeşte de-mi ajută! Fii pentru mine o stâncă ocrotitoare, o cetăţuie unde să-mi găsesc scăparea!
Domnul îi* ajută şi-i izbăveşte; îi izbăveşte de cei răi şi-i scapă, pentru că* se încred în El.
Grăbeşte, Dumnezeule*, de mă izbăveşte! Grăbeşte de-mi ajută, Doamne!
Grăbeşte, Dumnezeule*, de mă izbăveşte! Grăbeşte de-mi ajută, Doamne!
Scapă-mă în dreptatea Ta şi izbăveşte-mă*! Pleacă-Ţi* urechea spre mine şi ajută-mi.
Ajută-ne*, Dumnezeul mântuirii noastre, pentru slava Numelui Tău! Izbăveşte-ne şi iartă-ne păcatele, pentru Numele* Tău!
Ajută-mi, Doamne, Dumnezeul meu! Scapă-mă prin bunătatea Ta!
Doamne, ajută! Doamne, dă izbândă!
Toate poruncile Tale nu sunt decât credincioşie; ei mă prigonesc* fără* temei: ajută-mă!
Iată*, Domnul Dumnezeu Mă ajută: cine Mă va osândi? Într-adevăr, se prefac cu toţii în zdrenţe ca o haină: molia* îi va mânca.
Cine se teme de Domnul are un sprijin tare în El şi copiii lui au un loc de adăpost la El.
până la bătrâneţea voastră Eu* voi fi Acelaşi, până la cărunteţele voastre vă voi* sprijini. V-am purtat şi tot vreau să vă mai port, să vă sprijin şi să vă mântuiesc.
Căci Domnul Dumnezeu este un soare* şi un scut*, Domnul dă îndurare şi slavă şi nu lipseşte de niciun* bine pe cei ce duc o viaţă fără prihană.
Domnul este milostiv* şi drept* şi Dumnezeul nostru este plin de îndurare.
şi să vestesc anul de îndurare al Domnului.”
Şi un om din mijlocul mulţimii a strigat: „Învăţătorule, rogu-Te, uită-Te cu îndurare la fiul meu, fiindcă îl am numai pe el.
În adevăr, nu* este nicio deosebire între iudeu şi grec, căci toţi au acelaşi* Domn, care* este bogat în îndurare pentru toţi cei ce-L cheamă.
Să* ne apropiem dar cu deplină încredere de scaunul harului ca să căpătăm îndurare şi să găsim har, pentru ca să fim ajutaţi la vreme de nevoie.
Înţelepciunea* care vine de sus este întâi curată, apoi paşnică, blândă, uşor de înduplecat, plină de îndurare şi de roade bune, fără părtinire, nefăţarnică*.
Dar ea a venit şi I s-a închinat, zicând: „Doamne, ajută-mi!”
„Şi, de multe ori, duhul l-a aruncat când în foc, când în apă, ca să-l omoare. Dar, dacă poţi face ceva, fie-Ţi milă de noi şi ajută-ne.”
Îndată, tatăl copilului a strigat cu lacrimi: „Cred, Doamne! Ajută necredinţei mele!”
Noaptea, Pavel a avut o vedenie: un om* din* Macedonia stătea în picioare şi i-a făcut următoarea rugăminte: „Treci în Macedonia şi ajută-ne!”
Şi tot astfel şi Duhul ne ajută în slăbiciunea noastră, căci nu* ştim cum trebuie să ne rugăm. Dar Însuşi* Duhul mijloceşte pentru noi cu suspine negrăite.
Fiţi şi voi supuşi* unor astfel de oameni şi fiecăruia care ajută la lucru şi se* osteneşte.