ADEVERSARII NOŞTRI DE FIECARE ZI

   1. Voinţa personală

   Se mai numeşte şi EU! Este manifestarea voinţei firii vechi care doreşte să domine, să conducă, să joace un rol care să-i dea importanţă şi protestează când acestea nu izbutesc. Atâta timp cât EUL comandă în noi, este o dovadă că noi n-am acceptat cu totul şi deplin poziţia în care ne-a aşezat Dumnezeu ca 'morti în Hristos'. Nu este mai mare izbăvire decât de a fi terminat cu noi înşine, în aşa fel ca nu mai avem importanţă în proprii nostri ochi. Pentru Pavel acest EU vinovat şi asupritor era socotit ca şters de pe lista celor vii. Traiesc... dar nu mai traiesc eu... Tot ce nu era de la Dumnezeu era de la Eu ŞI NU MAI PUTEA FI SOCOTIT CA APRŢINÂND VIEŢII. DUMNEZEU NU NE CERE SĂ ÎMBUNĂTĂŢIM eul, El ne spune CĂ EL ESTE MORT! Suntem noi gata sa primim această declaraţie de credinţă? Este o mare favoare să ştim că, pentru Dumnezeu şi pentru credinţă, Domnul Isus a pus la cruce capăt acestui EU atât de îngâmfat şi dezgustător.

   Dar lucrarea Domnului Hristos n-a avut ca efect numai să puna  EUL deoparte, ea îl înlocuieste în noi cu un alt şef, DOMNUL ISUS! DOMNUL ISUS CEL ÎNVIAT este viaţa oricărui crede, în aşa fel că, cel credincios trăieşte înaintea lui Dumnezeu în Hristos, prin Hristos. Puterea acestei vieţi noi este Duhul Sfânt care locuieşte în cel credincios, alcătuieşte legătura care-l uneşte în mod vital de HRISTOS şi manifestă viaţa lui Hristos în el. Problema cea mare, pentru noi, este de a primi prin credinţă aceste mărturii dumnezeieşti şi atunci 'eul' va fi cu adevărat detronat, răsturnat şi îngropat.

   2. Poftele de altă dată

   'Nu vă lăsaţi târâţi în poftele, pe care le aveaţi altădată, când eraţi în neştiinţă'

  ( - aici e vorba de persoane care au trăit în lume, neţinând seama de Domnul şi de voia Sa.)

   Cei care au avut privilegiul de a fi crescuţi într-o familie creştină sunt scutiţi de multe ispite. Datorită acestui fapt, după întoarcerea lor la Dumnezeu, s-a produs în ei o schimbare înlăuntru mai mult decât înafara. Suntem toţi îndemnati să nu ne potrivim chipului veacului acestuia ci să fim transformaţi pentru că mintea noastră a fost înnoită. Sa nu uităm niciodată că Domnul nostru Isus Hristos, 'S-a dat pe Sine Însusi pentru pacatele noastre, ca să ne smulgă din acest veac rău, după voia Dumnezeului nostru şi Tatăl'.

   De aceea, noi trebuie să respingem lipsa de evlavie şi poftele lumeşti şi să trăim în veacul acesta cu cumpătare, dreptate, evlavie.

   Lumea, poate considera acest fel de comportare ca ceva ciudat şi, uneori, trebuie sa îndurăm batjocuri şi dispreţ.