Diacronia existenței mele

Un vis născut din lumea tristă
Rămân ceva ce nu există
Decât în inima oarecui
Ce-a fost ca mine-a nimănui
Dar cu-existență realistă
În timp și înafara lui.

Nu pot găsi cuvinte anume
Să spun ce văd prin ochii Lui
Cercând lăuntrul mele-i hume,
Dar știu că, (slavă Domnului!)
N-am fost nicicând al nimănui
Doar că provin din altă lume,
Ce n-o pot dovedi oricui...

Și din postum scriu la antume
Privind cu ochii de lumină
O mult mai minunată lume,
Din veci și până-n veci divină.

13/04/2018*Ioan Hapca
(Zaragoza)