În lumea aceasta de păcat,
Orice om e îngrijorat
Îngrijorat și apăsat
De problemele cu care s-a confruntat

Și zi de zi pășește omul,
Pe cărarea vieții sale
Și trudeşte și se întreabă
Cum să o ducă mai bine încă odată

Și pășește orbit,
De păcatul care l-a închis
Nu vede căci Cineva
Dorește salvarea sa

Dar omul nu se uită,
Căci Isus vrea să-l ajute
Vrea să-l ajute și să scape
De lumea aceasta de păcate

Nu se uită și nu știe
Căci la el Cineva vine,
Vine să îl mântuiască
Și despre veșnicie să îi vorbească

Dar omul nepăsător
Nu ascultă de acel Păstor,
Și pleacă și nu îi pasă
Și Isus la ușă lui nu o să mai bată

Pleacă și dă uitării,
Chemarea Domnului făcută
Și se afundă din nou
În lumea ce-l sugrumă

Și se chinuiește omul,
Din nou în lumea de păcat
Și se zbate într-una
Fără să îi pese căci Domnul l-a chemat

L-a chemat ca să îi ofere,
O mare avere
O avere ce se cheamă
Isus Hristos ce da viață

Dar omul îmbuibat,
De rele ferecat
Ușa o închide
Și pe Isus îl respinge

Și Domnul întristat
De la inima lui a plecat,
A plecat și nu se mai întoarce
Căci la om îi place în moarte

Și așa trăiește omul,
O viață de păcat
O viață de destrăbălare
Căci de Dumnezeu nu i-a păsat

Și vine ziua cea mare
Când omul de pământ se desparte
Se desparte și nu îi pasă
Căci moartea dincolo îl așteaptă

Iar iadul e pregătit
Pentru orice om nu l-a primit
Pe Isus în viața sa
Ci a trăit după plăcerea sa

Amin