Când frunza-ngălbenită se scutură din ram,
Apoi de vânt purtată, se răsuceşte-n van,
Uşor pe glie se depune şi e călcată în picioare,
Căci toamna vieţii i-a venit, iar frunza moare ...
Când picăturile de ploaie adesea îţi vor bate-n geam,
Gândește-te la firul vieţii, ce se scurtează an cu an.