Cu legănatul ei ușor,
Desprinsă-ncet de pe un ram,
Se unduia în al ei zbor
O frunză galbenă la geam...

Pãrea un dans fermecător
Plutirea ei, seara spre-apus,
Ca și un firicel de nor,
Ca un bilet numai cu "dus"...

Ca frunzele zburăm și noi
Prin viață, clipă după clipă...
Bătuți de vânt, de frig, de ploi,
Făcând de har mereu risipă...

Un zbucium și o alergare
E tot ce-n brațe adunăm,
Trudă, tristeți, îngrijorare
Și-adesea chiar de noi uităm...

În goana aceasta necurmată
Ne trecem, fără s-observăm,
Că am ajuns ca frunza cea uscată,
Îmbătrâniți fără să vrem...

Privim în urmă cu tristețe
La tot ce strâns-am cu durere,
Jertfind a noastră tinerețe
Pe-altarul unui domn "avere"...

Cât mai ești tânăr și-n putere,
Învață dar să prețuiești
Clipele dragi și efemere
Și bucură-te că trăiești!

Fii fericit că vezi o floare,
Că poți vorbi și auzi,
Că poți să umbli pe picioare
Și poți începe o nouă zi.

Că ai și pâine, ai și apă,
Ai unde sta, ce îmbrăca...
Și spune: "Mulțumesc, Sfânt Tată!
Te laud pentru iubirea Ta!"

Fă-ți uneori și ție-un bine
Și-oprește-te din drumul tău...
Ai grijă amice și de tine
Și nu-ți fi singur tu, călău...