Pe multe drumuri merge omul,
Pe multe drumuri el pășește
Și se duce și nu știe
Sufletul îi merge la pieire

Pe multe drumuri el colindă
Și pe toate se încurcă
Nu știe pe care să aleagă
Să trăiască bine încă odată

Alege omul drumuri late,
Cu bogății încărcate
Cu bogății să îi trebuiască
Sa nu mai trudească încă odată

Și le ia pe toate în brațe,
Multe bogații, palate
Se bucură de ele
Chear dacă sufletul chinuiește

Și se ferește omul,
Să nu aleagă drumul cel îngust
Căci pe el sunt multe lacrimi
Și durere în ascuns

Iar drumul cel îngust,
Pe om nu îl satisface
Pe el nu are bogății
Ci doar dragoste și pace

Și drumul cel îngust,
Omul îl dă la oparte
Căci nu îi place
El vrea comori, bogății și multe palate

Și așa drumul cel îngust
Pe om nu îl interesează
El nu vede căci acest drum
Duce la Isus acasă

Iar la sfârșit de drum,
Când viața i s-a dus
Când bogăția i s-a terminat
Palatele s-au sfărâmat comorile s-au furat

Încearcă omul ca sa știe,
Pe drumul ce duce înspre veșnicie
Pe drumul cu aur poleit
Ce duce la Isus iubit

Dar iată căci drumul cel îngust
În capăt barieră i s-a pus
Omul în viața lui nu a vrut să știe
De cât a lui bogăție

Si iată căci acest drum
Pentru om a fost închis
Pentru căci în viața lui amară
Nu a vrut să știe de Isus niciodată

Și așa omul a murit
Plecând de aici nemântuit
Plecând pentru totdeauna
Pentru că a iubit mai mult bogăția decât cununa

Amin