Te laud Nume Veșnic ce nu poți fi rostit,
izvor al Strălucirii ce nu poți fi privit,
Adânc a-nțelepciunii ce nu poți fi cuprins,
Fior al Armoniei ce nu poți fi atins...

Te laud că din toate aceste frumuseți
ai pus ceva și-n visul fugarei mele vieți,
că din a vieții ape, din al iubirii foc,
umplând-o și umplând-o, mai afli încă loc.

Te laud, că eu, umbra, de-o clipă viețuind,
sunt înfiat în Taina Vieții nemurind
și dobîndind eterna putere de-a crea,
adeveresc prin toate Dumnezeirea Ta!