LUPTA

   Cuvântul lui Dumnezeu spune că lupta noastră este '... împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva răutăţii care sunt în locurile cereşti. ' Adversarii noştri sunt văzuţi şi nevăzuţi. În lupta aceasta, credinţa se bazează pe Biruitor, pe Prietenul atotputernic pe care putem conta în toate timpurile. El este Acela care luptă pentru noi şi care câştigă toate biruinţele.

SCOPURILE LUI SATAN

  Satan urmăreşte un întreit scop:

1.    Să lipsească pe cel credincios de bucuria poziţiei sale în Hristos şi de toate binecuvântările care sunt legate de această poziţie. Este ceea ce reprezintă, în mod simbolic, duşmanii care ocupau ţara Canaanului şi pe care Israel trebuie să-i biruiască ca să poată să intre în ea şi sa se bucure.

2.   Să tulbure pe cel credincios prin mii de şiretlicuri cu scopul de a-i abate, dacă este posibil, inima de la Domnul Isus. O inimă al cărei obiect nu mai este Domnul Hristos este gata să fie doborâtă.

3.   Să-l facă pe credincios să păcătuiască şi astfel, să dezonoreze pe Domnul; lipsit atunci de bucuria părtăşiei Sale, credinciosul pierde toată bucuria şi toată puterea, pentru că Duhul Sfânt este întristat în el.

ARMELE LUI SATAN

   Vrăjmaşul - şi îl considerăm acum sub caracterul lui de şarpe şi nu de leu care răcneşte- foloseşte doua arme diferite: POFTELE CĂRNII ŞI POFTELE LUMEŞTI.

a. Poftele cărnii

   Carnea, firea decăzută moştenită de la Adam numit şi omul vechi sau păcatul, are pofte. Sunt dorinţele omului vechi. Dacă poftele acestea sunt satisfăcute, ele produc FAPTELE FIRII PĂMÂNTEŞTI care sunt fără excepţie, PĂCATE. Astfel, Domnul Isus le atrăgea atenţia ucenicilor:

   'Luaţi seama la voi înşivă,   ca nu cumva să vi se îngreuneze inimile cu îmbuibare de mâncare şi băutură, şi cu îngrijorările vieţii acesteia... '

b. Poftele lumeşti

   Lumea este domeniul lui Satan, conducătorul ei. Este un sistem enorm, organizat pentru satisfacerea pofteleor omeneşti şi care, chiar în manifestările sale religioase, leapădă pe Dumnezeu cu totul. Tot ce este în lume, NU ESTE DE LA TATĂL! Acestea sunt: pofta cărnii, pofta ochilor, lăudăroşia vieţii. Există un paralelism între aceste trei lucruri pe de o parte, şi cele trei elemente ale ispitirii Evei pe de altă parte. Ea a văzut că fructul era:

-bun de mâncat (pofta cărnii, adică dorinţele rele care ţintesc la satisfacerea simţurilor, fie că este vorba de plăceri rafinate sau grosolane);

-plăcut de privit (pofta ochilor, provocarea dorinţelor prin ceea ce se vede);

-de dorit ca să deschidă mintea (lăudăroşia vieţii, dorinţa omului de a se face deopotrivă cu Dumnezeu, de a se ridica mai presus decât alţii, îngâmfare, duhul de dominare).

   În faţa unei hotărâri, credinciosul este chemat să deosebească între ce constituie poftă sau dorinţă legitimă.

   Credincioşii au fost chemaţi la libertate dar trebuie să vegheze să nu folosească libertatea ca pe o pricină de a trăi pentru firea pământească, păcătoasă.

   Libertatea la care am fost chemaţi este liberatatea de a sluji şi de a slăvi pe Dumnezeu!

   Dacă toate lucrurile sunt îngăduite, trebuie să ştim că nu sunt toate lucrurile de folos şi nu toate lucrurile zidesc. În timpul vieţii sale, credinciosul e chemat să facă o alegere. Dacă el are un discernământ spiritual si se teme de Dumnezeu, nu va avea greutatea de a cunoşte voia Lui căci comunicările intime ale Domnului, sunt pentru cei ce se tem de El.

   Apostolul Pavel nu înceta să se roage pentru coloseni ca să fie:

'umpluţi de cunoştinţa voii Sale, în toată înţelepciunea şi priceperea duhovnicească pentru ca să umble într-un fel vrednic de Domnul, şi să-I placă în toate privinţele. '

   Această înţelepciune şi pricepere sunt de natură duhovnicească. Cu cât trăim mai aproape de Dumnezeu, cu atât mai bine vom cunoaşte voia Sa. Dar, acolo unde este voinţă personală sau neştiinţă, lumina va lipsi.