Va fi o judecată mare

Te-ai semețit, omule, prea mândru
Și crezi că tu conduci istoria,
Cu rachete ce-nconjor pământu’
Te-ai îngâmfat căutându-ți gloria.

Te măgulești ca-i atins și luna
Că vezi până dincolo de soare,
Că poți să modelezi chiar huma
Și poți chiar să clonezi organe.

Nu te-nșela că tu cunoști atomul,
Nu tu ești cel ce creata-i omul,
Tot ce cunoști în trupul tău de tină
E fiindcă Dumnezeu ți-a dat lumină.

Te-ai înșelat amarnic, tu, sărmane
Deoarece dincolo de-această humă,
E sufletul ce trece de orice bariere,
Se duce-n Cer, la Glasul care-l cheamă.

Așa că tot ce faci în astă lume
Va sta-ntr-o zi la judecata mare,
Atunci vedea-va fiecare suflet
Ca Dumnezeu e peste toate Jude.

Simion Ioanas