Nedespărțitul meu Prieten
Mîntuitorul meu Cel Sfînt,
Ocrotitorul meu Puternic,
ce-adînc îndatorat Îți sînt!

Ce-adînc întreaga mea ființă
de-a Ta credință s-a pătruns
c-atît de plin mă simt de Tine
și-n ce-i văzut și-n ce-i ascuns.

Din tot trecutul vieții mele
uitat-am tot ce cunoșteam
pe Tine însă tot mai dulce
și mai adînc în gînd Te am.

Uitat-am fețe mult iubite
ce-mi luminară-al vieții crez
dar Fața Ta și-n ochi și-n suflet
mereu mai limpede-o păstrez.

Cu ce-am avut mai drag pe lume
stau tot mai rar și mai puțin,
dar cerul gîndurilor mele
întreg, de Tine-i tot mai plin.

Azi n-am nici amintiri din urmă
și nici dorinți de viitor, -
Făptura Ta Slăvită-mi umple
întregul inimii fior.

Și tot ce-aș mai dori pe lume
întregul fericirii rai
cu-ntreaga sete de iubire
în Tine-mi sînt, doar Tu le ai.

Tu mi-ai schimbat a vieții bezne
în soare strălucit și sfînt
- Mîntuitorul vieții mele
ce-adînc îndatorat Îți sînt!