Rușine am de anii mei,
Că n-am umblat cu Tine,
Și-n loc de binecuvântări
Eu ce-am ales: suspine!

Rușine am că-n desfătări,
Zăcut-am ceasuri multe,
Și jertfa altor dumnezei,
Am pus-o tot în frunte.

Rușine am pentru ocări,
Ce-n loc de vorbe de credință,
Le-am oferit atâtor frați,
Ce mă-ndemnau la pocăință.

Rușine am de glasul Tău
Ce mi-a vorbit într-una,
Dar eu cu mâinile-astupam,
Urechi de lut ce preferau
S-audă doar furtuna.

Mai ai Tu Doamne loc în cer,
Anume pentru mine,
Mai ai Tu milă ca să-mi dai,
Mai ai Tu sânge care spală,
O viață de rușine?