Romani 1:1-3.”Pavel rob al lui Isus Hristos, chemat să fie apostol, pus deoparte ca să vestească Evanghelia lui Dumnezeu, pe care o făgăduise mai înainte prin prorocii Săi în Sfintele Scripturi. Ea privește pe Fiul Său, născut din sămânța lui David, în ce privește trupul, iar în ce privește duhul sfințeniei dovedit cu putere că este Fiul lui Dumnezeu, prin învierea morților; adică pe Isus Hristos, Domnul nostru!”
Evanghelia lui Dumnezeu nu este aceeași cu Sfintele Scripturi și nici Sfintele Scripturi nu sunt Evanghelia LUI. Evanghelia lui Dumnezeu a fost făgăduită prin proroci în Sfintele Scripturi cu mult înainte. În Evanghelie ne este descoperit Fiul lui Dumnezeu, care la împlinirea vremi S-a întrupat și S-a născut din sămânța lui David, după trup, iar în ce privește duhul sfințeniei, Isus a fost dovedit că este Fiul lui Dumnezeu, prin învierea din morți. Când zicem ”Evanghelia” nu zicem Scriptura ori Biblia unde a fost promisă mai înainte prin proroci Evanghelia, pentru atunci la împlinirea vremi când Isus a venit să-Și împlinească mandatul LUI pentru salvarea și aducerea la adevărul lui Dumnezeu omul pierdut, ca să-și cunoască cu adevărat Creatorul lui și să intre în destinul care Dumnezeu l-a dorit pentru fiecare din noi, destin în care omul intră prin ”nașterea din nou” pentru a fi o ”făptură nouă”, în stare să arate direcția vieți lui Isus Hristos și a Împărăției LUI și semenilor lor, până la marginile pământului, pentru alergarea care ne stă înainte fiecăruia din noi, care am fost făcuți desăvârșiți prin sângele LUI și vom ajunge desăvârșiți la sfârșitul călătoriei noastre. În Evanghelii, Matei, Marcu, Luca și Ioan era propovăduită Evanghelia Împărăției Lui, în contextul Legii, pentru că nu avuse loc moartea și învierea LUi, păcatul nu fusese ispășit, Isus nu fusese făcut păcat, iar omul declarat neprihănit în meritul Lui. Deci ar fi bine Evangheliile să nu fie predicate ca set de reguli cum era atunci spuse, pentru că nimeni nu s-a putut sfinții prin puterea lui, nici înainte de Hristos nici în timpul când Domnul Isus era pe pământ, până când lucrarea de salvare a omului a fost împlinită la cruce. De exemplu, Fericirile, Isus le spunea încă sub ochelarii Legi, unde era cu neputință să fie împlinite de om, mai ales că EL a urcat nivelul atât de sus, că omul nu le-ar putea niciodată împlini cu o natură păcătoasă. El punea uciderea la fel cu mânia, a zice, a se uita. Matei 5:21-32. Dar singur Isus știa ce HAR trimite Tata, prin lucrarea rânduită din veșnicii pentru ca EL s-o împlinească la cruce și omul care o va crede să fie socotit NEPRIHĂNIT pe baza jertfei LUI. Pentru omul născut din Hristos la cruce, care crede Evanghelia LUI, poruncile care nimeni în afară de Hristos nu le-a împlinit, Fericirile și toată Scriptura care au fost date de Dumnezeu sunt pasiunea vieți lui, sunt dragostea lui în care se desfată în fiecare zi, împlinindu-le cu scumpătate și onoare, pentru că sunt în natura, în firea lui dumnezeiască scrise cu degetul lui Dumnezeu în inima lui și puse în mintea lui de El. Evrei 8:10. Când citim Evangheliile, le citim prin contextul crucii și nu a literei, ca să înțelegem adevărul, pentru că litera omoară, dar, doar Duhul dă viață. Și Duhul Îl avem de la nașterea din nou. Evanghelia o primim, o mâncăm, o învățăm între cele două mari evenimente, moartea și învierea Domnului Isus. Aici am primit viața și viața veșnică, în Împărăția LUI, aducând toate lucrurile Scripturii, sub lumina crucii lui Isus. Când vom cunoaște CRUCEA și puterea ei, Evanghelia va fi înțeleasă și trăită fără reguli și tradiții, pentru că în Hristos toate lucrurile sunt ale noastre. 1 Corint. 3:21-22.
Mulțumim Tată pentru Evanghelia Ta descoperită nouă în Hristos, Fiul Tău preaiubit și pentru Duhul Sfânt care este cu noi și în noi, pentru a ne fi ghid și tot ce avem nevoie pentru biruința la care suntem chemați în Hristos Isus. Amin!