Se merită...

Se merită să părăseşti cărarea
Ce te conduce la dezastru
Să-ţi schimbi şi gândul şi umblarea
Ce-aduce-n viaţă doar ratarea
Şi să priveşti spre Ceru-albastru.

Se merită să dăruieşti iubirea
S-araţi mereu un nobil caracter
Celor ce nu-şi cunosc menirea
Şi nici izvorul ce-aduce izbăvirea
Să scoţi din noapte sufletul stingher.

Se merită să răspândim Cuvântul
Ce ne deschide-o nouă viziune
El cu evlavie-nsoţeşte-avântul
Şi-ndeamnă omul să ţină legământul
Să-şi înţeleagă divina misiune.

Se merită să rezidim altarul
Făcut ruină de duhul cerbiciei
Atunci vom înclina spre Cer cântarul
Şi vom gusta din tot ce-aduce Harul
Vom pune preţ pe starea vredniciei.

Se merită să spunem de Hristos
La toţi cei ce ne ies în cale
De locu-acela sfânt şi luminos
Unde coroană va primi cel credincios
Unde nu-i loc pentru suspin şi jale.

Se merită să ne păstrăm credinţa
Cu zel să mergem spre răsplată
Să ne-avântăm spre Cer dorinţa
Apoi încununată va fi străduinţa
Că nu l-am renegat pe Rege niciodată.

gc/Septembrie 2005