Ce ne dă iubirea?

Iubirea ne de o candoare-n privire
Ne-ntâmpină cu surâsul ei luminos
Ne-mbrăţişează cu caldă simţire
Că n-ai mai vrea de ea despărţire
Ea e esenţa a tot ce-i curat şi frumos.

Iubirea ne dă o îndoită putere
Samariteni să fim pentru cei oropsiţi
Să iertăm pe cei ce provoacă durere
In loc de pelin să le dăm numai miere
Să îngrijim de cei sărmani şi lipsiţi.

Iubirea ne dă o sfântă răbdare
Pe calea îngustă plină cu spini
Iar când vine grea strâmtorare
Şi ne aflăm în cruntă-ncercare
Ne pune-n vedere grădina cu crini.

Iubirea ne dă gânduri sublime
Şi-ndeamnă fiinţa la trai cumpătat
Să lepădăm tot ce-i urât şi micime
Să nu ne învăluie cruda-ngustime
Să îndrăgim tot ce-i divin, nepătat.

Ne pune în suflet nobile vise
Ne face miloşi în nevoi şi-n necaz
O!! Câte-s de ea spuse şi scrise!!
Intruna ne dă bucurii nedescrise
Şterge lacrimi ce curg pe obraz.

Ne face cărarea uşoară spre Cer
Ne dă mângăieri şi tandre cuvinte
In faţa ei toate-ncruntările pier
Iar sufletul e tânăr mereu şi prosper
N-o daţi nicicând pe blidul de linte!!

O! Eternă iubire te-nalţ tot mai sus
Îţi cânt altruismul în pioase expresii
Imi dai ataşare de Salvatorul Isus
In Valea Plângerii mereu m-ai condus
Şi-mi laşi în fiinţă nepieritoare impresii.

gc/Septembrie 2005