Căci aşa vorbeşte Cel Preaînalt, a cărui locuinţă este veşnică
şi al cărui Nume este sfânt: ''Eu locuiesc în locuri înalte şi în
sfinţenie, dar sunt cu omul zdrobit şi smerit, ca să înviorez
duhurile smerite şi să îmbărbătez inimile zdrobite. '' Isaia 57:15.

Când te-am chemat, Tu ai răspuns,
Trimis-ai izbăviri din cer.
Orice-ar fi în Tine-ascuns
Merg 'nainte și nu pier!

Când am strigat, Te-ai îndurat,
Ai știut ca-s doar țărână.
Din Ceru' înalt, glorificat,
Ai întins în mila-ți Mână -

Mână plină de iubire,
De har, puteri și mângâieri!
Domn Preaînalt, nu-s decât tină,
Iar Tu - Ocean de îndurări! ! !

Ce mare-i mila Ta, Stăpâne,
Ce har a fi copilul Tău,
O viață aici și un veci ''mâine''
N-ajunge ca să-ți spun mereu

În inimă mereu plecată,
La Tronul Sfânt de Dumnezeu:
Adorată, adorată
Ești Tu, Iubire, Domnul meu! ! !


28 / 09 / 2018.