Toate legiunile de demoni şi mulţimea oamenilor nelegiuiţi formează un singur trup mistic al răutăţii, după cum Cristos şi sfinţii Lui sunt un singur trup misitic sfânt. Un Duh uneste pe Cristos şi sfinţii Lui si un alt duh pe oamenii păcătoşi. Săgeţile lor sunt trase toate din acelaşi arc şi de aceeaşi mână. Aşadar, lupta creştinului este un singur duel împotriva unui mare vrăjmaş. Dar acest vrăjmaş îşi uneşte toate forţele pentru a se înarma cu cele mai distrugătoare săgeţi.
Săgeţile Diavolului sunt ispitele pe care el le îndreaptă cu o remarcabilă precizie spre sufletele bărbaţilor şi femeilor. Aceste ispite sunt numite 'săgeţi' din trei motive: săgeţile sunt iuţi, săgeţile zboara în ascuns, săgeţile au o natură distrugătoare.
Psalmistul numeste 'fulger' săgeata lui Dumnezeu, deoarece ea zboară foarte iute:
'A aruncat săgeţi şi i-a risipit pe vrăjmaşii mei, a înmulţit loviturile fulgerului şi i-a pus pe fugă. '
Ispitele lui Satan circulă precum lumina unui fulger. Pentru trimiterea unei ispite, el nu are nevoie de mai mult timp decât o clipire din ochi. David se uita la Batşeba, iar săgeata Diavolului s-a înfipt în inima lui înainte ca el să poată închide fereastra sufletului.
Uneori doar câteva cuvinte grăbesc săgeata ispitei lui Satan. Când slujitorii lui David i-au spus că Nabal i-a făcut rău, mânia lui David a fost agentul care a determinat săgeata răzbunării să zdrobească inima lui. Ce este mai iute decât un gând? Născocim o idee prostească şi inimile noastre se îndepărtează asemenea unui prepelicar care o ia la fugă după o pasăre ce i-a tăiat drumul, pe când îşi urma stăpânul. Dacă prima ispită nu răneşte, Satan trimite o alta imediat după ea; nici n-a fost bine aruncată prima săgeată, şi acest arcaş îndemânatic fixează o alta în arcul lui.
Acelaşi lucru e valabil cu ispitele. Săgeata vine de la o asemenea distanţă, încât un om poate fi rănit fără să vadă cine a tras în el. Cei răi trag în ascuns săgeţile lor. Astfel Satan permite unei ispite să zboare folosind limba soţiei pentru a-şi împlini scopul, alteori, el se ascunde în spatele soţului ori a vreunui prieten şi astfel nu este observat în timp ce lucrează. De exemplu, cine ar fi bănuit că Avraam putea fi instrumentul lui Satan care să determine căderea soţiei lui în ghearele păcatului?
Uneori, Diavolul este aşa de subtil încât el împrumută arcul lui Dumnezeu pentru a-şi arunca săgeţile iar creştinul crede că-l loveşte Dumnezeu. Iov strigă datorită 'săgeţilor Celui Atotputernic' şi a 'otrăvii' lor când, de fapt, în tot acest timp Satan îi provocă tot răul. Dumnezeu este un bun prieten al acestui om dar El îngăduie lui Satan să-l încerce iar bietul Iov protestează ca şi cum Dumnezeu ar fi rupt prietenia lor si i-ar fi devenit vrăjmaş.
Nu numai că săgeţile lui Satan zboară repede şi în ascuns dar totodată ele fac putin zgomot; ele îşi fac drum prin aer fără să ne avertizeze sosirea lor. Tot astfel, ispita se apropie pe nesimţite: hoţul se află în casă înainte ca noi să ne gândim să închidem uşile.
După cum spunea Mântuitorul, vântul se mişcă în secret: noi nu ştim 'nici de unde vine, nici încotro se duce', totusi îi auzim 'vuietul'. Iar Satan îşi trimite ispitele într-un mod tot atât de tăcut asupra creştinului naiv.
Săgeţile au o natură distrugătoare şi, în mod deosebit, acest lucru e adevărat când ele sunt trase de o mână puternică. În această categorie intră ispitele lui Satan - ele fiind trase cu o putere demonică şi mortală. Dacă Dumnezeu nu ne-ar fi pregătit o bună armătură, ne-ar fi fost imposibil să rezistăm puterii lui Satan şi sa ajungem în cer în siguranţă.
Isus doreşte să fim conştienţi de puterea atacurilor ispititoare, ale lui Satan, căci El ne învaţă să-I cerem Tatălui 'şi nu ne duce în ispită'. Când Cristos S-a rugat cu aceste cuvinte, El tocmai constatase îndemânarea şi puterea lui Satan de a ispiti - pe care prin înţelepciunea şi puterea Domnului, creştinul le poate învinge - totuşi, cât de bine cunoaşte El că acestea pot să-l biruiască până şi pe cel mai puternic din sfinţii Lui?
În orice caz, în afară de Cristos, Satan i-a înşelat cu succes pe toţi oamenii care au trăit pe pământ. A fost privilegiul lui Cristos să fie ispitit, dar nu să ducă în ispită. Iar Iov, un lider în armata sfinţilor lui Dumnezeu pe care Tatăl il numeşte 'fără prihană şi curat la suflet' este el însuşi rănit deosebit de grav de săgeata lui Satan. Totuşi, la timpul Lui, Dumnezeu Îşi arată credincioşia faţă de el şi-l smulge din ghearele Diavolului şi-i aduce vindecare şi înviorare slujitorului Său.
Armele lui Satan includ şi 'săgeţile arzătoare' pe care Satan le aruncă cu o mânie arzătoare. Acest demon scuipă foc fiind plin de indignare împotriva lui Dumnezeu şi a fiecărui sfânt. Ca unul care este aprins înlăuntrul său, suflarea lui este fierbinte, un şuvoi arzător al mâniei persecutoare izbucnind din el precum un cuptor aprins. O astfel de ispită este suflarea mâniei Diavolului. Mai mult, aceste săgeţi sunt numite arzătoare deoarece ele conduc spre focul iadului daca nu sunt stinse. În fiecare ispită exostă o scânteie a iadului; şi toate scânteile zboară spre elementul lor. Aşadar, toate ispitele sunt destinate iadului conform scopului lui Satan.
În cele din urmă şi cel mai important, sageţile Diavolului sunt numite arzatoare datorită efectului nociv pe care îl au asupra duhurilor oamenilor, aprinzând un foc în inimile şi cugetele lor. Apostolul se referă la obiceiul vrăjmaşilor cruzi care obişnuiau să scufunde vârfurile săgeţilor în otravă, făcându-le mortale. Ele nu numai că răneau victima dar infectau tot organismul ceea ce făcea ca vindecarea să fie aproape imposibilă.