PRIMEŞTE-MĂ


În ziua-n care-am auzit vestirea
Că Fiul Tatălui Prea Sfânt
A ispăşit pe cruce la Golgota
Păcatele întregului pământ,

În ziua-aceea mi-am văzut viaţa
Şi am privit la traiul meu:
Păcate fără număr săvârşit-am,
Mereu am întristat pe Dumnezeu.

Atunci am înţeles că pentru mine
El, Cel Nevinovat plăti.
Ca eu să am viaţ-adevărată
Şi să petrec cu El în veşnicii.

Am zis: “Primeşte-mă, o, Doamne,
“Iertarea Ta vreau să mi-o dai.
“După dreptate-aş merita pedeapsa
“Dar ştiu că Harul Tău mă duce-n rai”.

Sunt fericit că Tu-mi dai ce nu merit:
Iertare, pace, bucurii.
Căci după merite-aş primi doar moartea
Fiind pierdut, acum şi-n veşnicii.

De-aceea laud Harul Tău cel mare
Şi-l voi lăuda cât voi trăi.
Te iau în viaţa mea să-mi fii alături.
Cu Tine ştiu că-n veci voi birui.