Lucrează oamenii cu graba,
Zidesc, ridică, dar degeaba,
Căci dacă Domnul nu zideşte,
Tot ce-au lucrat se risipeşte.

În zori de zi de va sculați,
Târziu în noapte vă culcați,
Mâncați o pâine cu durere,
Aceasta Domnul nu o cere!

De faceți voia Domnului
Şi credeți în puterea Lui,
Pâinea ca-n somn v-o dăruieşte
Şi cu iubire vă vorbeşte.

O moştenire de la Domnul
Sunt fiii ce tu îi primeşti;
Săgeți în mână de războinic
Devin dacă tu îi doreşti.

Să-ți umpli tolba-n tinerețe
Cu fiii dați de Domnul Sfănt!
De râs tu nu vei fi vreodată
Căt vei trăi pe-acest pământ!

Şi dacă va veni vrăjmaşul
Să urle ca un leu la porți,
Nu vei ramâne de ruşine
Căci semnul Domnului îl porți!
Amin