Crucea

Să nu mă uiți, tovarăș, de cruce niciodată!
Eu am lăsat imperiul, de stele pentru un ciob.
Și-am suferit durerea, păcatelor de mâine
Și-n vena Mea lăsarăm, al morții ei microb.
Să știi că pentru tine, M-am înrudit cu biciul.
Și-am găzduit pe frunte, toți spinii rătăciți. ,, , Hai, vino și privește, coclaurile lumii,
Cum zac în ele cioturi, de oameni pedepsiți. ''
Să nu privești cu silă, spre cruce, niciodată!
În osul ei funebru, M-am coborât de viu.
Și Te-am văzut fugarnic, cărând pe umeri moarte,
Plecând de la Geneva, cu-n tren către pustiu.
Înzăpezit cu hoituri, ce Mi-au căzut pe umeri,
M-am tot târât cub cruce, să ajung către liman.
Și M-am văzut cu chinul, cu repetenții lumii,
Cu oștile de îngeri, cu ceata lui Satan...
Să nu îți tai din cruce, prietene, nicicând!
Pe-al vieții drum există, și hăuri largi și adânci.
Zâmbește, ca și Mine, când te-ar lovii direct
Toți pumnii mari ai lumii și grei ca niște stânci.


De vrei să-ți vinzi copile și crucea la bucată
Ai să primești tot restul, la Sfânta Judecată!

Viorel Balcan Valentin mai 2016