De-aș fi știut...

De-aș fi știut că trece vremea
Cu ea și tinerețea mea...
De-aș fi știut că și secunda,
Timpul meu... și viața mi-o ia.
De-aș fi privit bine la ceas,
La clipele ce-au mai rămas...
Dar, n-am înțeles la început,
Nici dragostea dintâi când a trecut
Și totul a rămas... doar urme
În ale trecutului umbre.

Să fi știut că viața-i o clipită
N-aș mai fi gândit în pripă.
Aș fi privit adânc în mine,
Ocoleam tot ce-i amăgire
Ce mi-a întunecat răsăritul vieții,
Mi-a ascuns zorii dimineții.
De ce nu m-am născut un nor,
Plimbându-mă pe cer cu dor,
Sau... o stea aproape de lună,
Să fac nopților multă lumină.

Un râu, Doamne, de m-aș fi născut
Din Stânca Eternă, zglobiu sau liniștit,
Cu apă cristalină, limpede și bună
Traversând a vieții întunecată luncă.
O privighetoare în al codrului foșnet,
Să Te bucuri de al meu cânt
La fereastra cerului în dimineți,
Frumosul tril, orchestră în simfonii;
Pe portativul cerului, versuri de iubire,
Să-mi înțelegi Isus, Marea-mi prețuire.

Nu am crezut că timpul schimbă
Culoarea părului la tâmplă
Iar anii într-un zbor, ca fluturii
Schimbându-mi frumusețea feței.
Anotimpuri, vremi în șir cu amar.
Voi aduna zilnic în desagi, mult dor.
Trandafir... de m-ai fi născut,
L-ai culege cu iubire în asfințit.
Ți-aș fi adus în suflet fericirea,
În sclipirea ochilor, bucuria!

Nu aveam imagine despre cum e în viață.
Seri în durere, tristeți în dimineață!
Vremurile mi-au șters urmele copilăriei.
Frumoșii ani, primăverile adolescenței...
Acum... pășesc pe drumul către apus.
Mult aplecat de greu și plâns...
Doar gândul tăcut ascunde-n mine,
Ca-ntr-o poveste clipele vieții întâlnite...
Doamne, nu am știut când m-am născut,
Că viața-i durere şi puțin cânt.

Obositul meu trup muritor,
Simte-n inimă suspin și dor.
Și în mersul meu greoi și încet,
Lasă urme bune pe pământ.
Tu m-ai lăsat ca să mă nasc.
Călător... prin greutăți să zac...
Mi-ai pus în vas sămânță aleasă.
Din ea a ieșit roada sănătoasă.
Toți din jur când mă privesc,
Văd în mine tot ce-i ceresc.

Eu... călător nomad prin viață
Arăt pierduților calea aleasă.
O! ... De-aș fi știut de la început
Cât e de greu pe pământ,
Ți-aș fi cerut să fi rămas
În Cerul Sfânt un îngeraș,
Să cânt în corul Ceresc,
Să Te laud, să-Ți mulțumesc.
Dar... Tu ai hotărât așa!
În toate... facă-Se voia Ta!

PATTADA/13/11/2018