Rob al lui Hristos
Autor: Ioan Vasiu
Album: Zbor spre lumină
Categorie: Trezire si veghere
Motto: "" Să vorbiți și să lucrați ca niște oameni care au să fie
judecați de o lege a slobozeniei, căci judecata este fără milă
pentru cel ce n-a avut milă, dar mila biruie judecata."" Amin!
Iacov 2:12-13.
Într-o viață de credință
Fraților, umblați mereu
Și trăiți în pocăință
Ascultând de Dumnezeu.
Să vorbiți și să lucrați
Ca părtașii ai sfințeniei
Care vor fi judecați
De o lege a slobozeniei.
În purtare să se vadă
Că ești drept și ești milos,
Și-n smerenie - o dovadă
Că ești robul lui Hristos.
Dar tu dormi pe nori de lauri
Când aproapele tău plânge
În sărăcia lui... Și-n lipsuri
Și-n necazuri ce-l vor frânge.
Tu pe umeri porți hlamidă
Și pe frunte-ți diademe,
Pe când aproapele, de obidă,
Plânge-n sinea lui și geme.
Și rămâne ascuns în umbră
Fără să-ți cerșească milă...
Viața lui i-atât de sumbră! ...
Însă tu-l privești cu silă.
Nu-i vezi inima zdrobită...
Nici nu vrei să iei aminte
La durerea-i tăinuită
Sub o coajă de cuvinte.
Ce smerit ești tu, creștine,
Când în mintea ta socoți
Că egal ești doar cu tine
Și întâiul dintre toți?
Când fratele-i în nevoință
Inima nu ți se strânge?
Sau când zace-n suferință,
Plângi și tu cu cel ce plânge?
Pe lângă cel în strâmtorare
Nu treci prea nepăsător,
Fără o vorbă de-alinare
Sau o mână de ajutor?
Inima ți-i mândră, rece,
Așezată într-un trunchi
Ce nu știe să se-aplece
Umilinței, în genunchi.
Năpădit de prea mult EU
În inimă nu-ți mai încape
Dragostea de Dumnezeu
Și iubirea de aproape.
Ci, stăpânită de mândrie
Uită că omul în viață
Este-un pui de umbră vie,
O nălucă ascunsă-n ceață.
În truda lui neîntreruptă-i
Fir de praf purtat de vânt,
Frunză care-odată ruptă
Putrezește la pământ.
Cercetează-ți, dar, purtarea
Că în ea găsești răspuns
Cât de dreaptă ți-i cărarea
Și până unde ai ajuns.
Căci dacă mila și iubirea
De aproapele n-o ai,
N-o să-ți găsești fericirea
Și nici veșnicia-n rai.
De n-ai inima curată
Și n-ai dragoste de neam,
N-o să ajungi niciodată
Sus în sânul lui Avraam.
Că Domnul cere de la tine
Să faci totul cu dreptate
Și în facerea de bine
Să fi plin de bunătate.
Să iubești mila cu sfințenie,
Să te depărtezi de rău
Și să umbli cu smerenie
Cu Domnul Dumnezeul tău.
Să trăiești în ascultare
Cum trăiau Avraam și Lot,
Că-i mai bună ca oricare
Jertfă a arderii de tot.
În inimă să tăinuiești
Cuvântul lui Dumnezeu,
Ca să nu păcătuiești
Ci să-L împlinești mereu.
Doar atunci vei fi în toate
Domnului nostru pe plac...
Și din ce ți-a dat El, frate,
Fă-i parte celui sărac.
Poartă-te cu milă întruna
Și mare-ți va fi răsplata,
Fiindcă mila - totdeauna -
Biruiește judecata. Amin!
Alba Iulia 17 noiembrie 2018
Preluat de la adresa:
https://www.resursecrestine.ro/poezii/182209/rob-al-lui-hristos