E... ea, e mama...
Autor: Ioan Hapca
Album: Reflecții
Categorie: Înmormântare
E... ea, e mama...
E zorii și-apusu într-o clipă
Eternică-n sufletul meu,
Prin umbra ce-i întruchipă
În mine ființa mereu.
E ziua ce vine și trece
În suflet mereu luminând
Cu chipul ei dulce dar rece
În veci către toți surâzând.
Tăcerea în stih mi se întrece
Din inima-n dor sângerând,
Privirea-mi în veci o petrece
Cu ochii în lacrimi arzând,
Că-i umbra din suflet ce-aduce
Însoțire la propriu pe drum,
Scânteia ce-n veci o să-apuce
Lumina și jarul din scrum...
E vorba tăcerii în suflet ascunsă,
Un zbucium impropriu îngropat,
E-o dragoste-n lacrime pusă
Pe-obrazul de griji frământat.
E-un soare, un zâmbet un cânt,
E-un gol necuprins care doare,
E caldul nepus în cuvânt,
E farmec, lumină, splendoare...
Un soare tăinit în ninsoare,
Plecată prin ploaie și vânt
Spre-ale morții neștiute hotare,
Ce-n mine acum se înmormânt`,
Căci chipul ei plin de splendoare
Și sufletu-i cald și blajin
În mine lucesc ca un soare
Ce împrăștie al negurii chin...
17/11/2018*Ioan Hapca
(Zaragoza)
Preluat de la adresa:
https://www.resursecrestine.ro/poezii/182222/e-ea-e-mama