Căci ziua aceea va veni ca un laţ peste toţi cei
ce locuiesc pe toată faţa pământului. Luca 21:35.

Când fi-va al răpirii ceas,
N-ai vrea să dai 'napoi cu-n ceas?
N-ai vrea să-ntorci și un minut?
- Timpu' împăcării a trecut...

A trecut... Nu-i repetare.
A trecut... Ce-nfiorare!
Puteai să zbori pe aripi de vis,
Cu sfinți mulțime-n Paradis!

Puteai să fii în fericire,
În Minunea Zorilor sclipire!
Acum - târziu, de tot târziu...
La ușa ta, un Ceresc Fiu

A tot bătut, a așteptat.
În Iubire a stat, a stat
Și n-ai deschis, acum doar vai...
O, Tu, al bucuriei Plai

Departe ești, ce-nfiorare...
Și nu e, nu e repetare...
- De ce s-aștepți cel ceas târziu?
De ce să nu-i fii azi un fiu?

De ce să stai nepăsător,
Când al Vieții Salvator
Întinde Mâna în iubire -
O, întră, întră-n Fericire!

Clipa-mpăcării, a-ndurării,
Clipa iertării, a salvării
Pentru tine e acum!
Ultimul minut din drum

Nu-l aștepta, când e - nu știi.
Fii acum printre cei vii!
Un Fiu Ceresc a pătimit,
Ca tu să fii curat, sfințit,

Ca tu să fii un vas ales
Ce Zori Veșnici a cules,
Ce-n a Minunilor Iubire
Să-i cânte veșnic mulțumire!

Când fi-va al răpirii ceas
N-ai vrea să dai 'napoi cu-n ceas?
Încă-un minut să-ntorci, să-l ai...
Dar... azi îl ai, da, azi îl ai! ! !


30 / 10 / 2018