Un cer senin

Un cer senin, împodobit cu stele,
Frumos, divin, cum n-a fost niciodată,
Păstorii-n câmp pe lângă ale lor turme,
Priveau mirați la bolta înstelată.

Rămân uimiți de atâta frumusețe,
De strălucirea miilor de stele,
Dar una strălucea atât de tare,
Era deosebită între ele.

În fața lor, un înger se arată,
Și slava Domnului a strălucit,
Ei s-au înfricoșat, o, foarte tare,
Și îngerul cu glasu-i le-a vorbit:

'Să nu vă temeți, căci v-aduc o veste,
O veste bună, S-a născut Hristos,
Fiul lui Dumnezeu din măreție,
A fost trimis din cer, pe pământ jos. '

Păstorii au plecat în graba mare,
La Betleem să-L vadă pe Hristos,
Slăveau pe Dumnezeu cu bucurie,
Cu drag priveau spre cerul glorios.

În loc umil, în staul, într-o iesle,
Au găsit Pruncul, pe Isus Hristos,
S-au închinat și plini de bucurie,
Slăveau pe Dumnezeul glorios.

Azi ne unim și noi cu oastea sfântă,
Cu corul îngeresc cântăm duios,
Lăudăm prin Duhul Sfânt pe Domnul slavei,
Rege suprem, Isus, Domn glorios.
Amin!