Tu, vrei să dăltuiești în mine
Un chip curat;
Dar sunt atât de colțuros,
Atât de strâmb -
Și totuși vrei să-i dai o formă
Cum doar un Creator o poate face.
Vrei să mă-nveți iertarea,
Dar iertarea doare
Căci Tu dai cu dalta
În colțul sinelui
Ce a crescut în inimă,
Pentru că vrei s-o faci curată;
Urlu, căci dalta intră adânc
Să scoată afară
Tot ceea ce din gând
Mi-a picurat în minte
Ideea că vegherea
E doar pentru cei slabi.
Și văd același plan
Ce l-ai avut cu primul om
De-al face după chipul Tău
Îl vrei înfăptuit și în mine
Cel mai neînsemnat om.
Ca și el nu vreau să ajung
Să fug din prezenta Ta
Și atunci îmi rămâne doar
Să veghez.