Fericire

Fericirea este starea de supremă consacrare
Domnului neprihănit , Domnului mult lăudat
Este umbletul curat pe-a sfinţeniei cărare
E ataşament total în divina Lui lucrare
Este tihna unui suflet ce-i de haruri inundat.

Fericirea-i mulţumire chiar în neagră sărăcie
Chiar când masa nu e plină de alesele bucate
Căci Părintele din Cer priveşte la vrednicie
La acel ce pune preţ pe sfânta ucenicie
Şi se-abate de la rău, de la căile-ncurcate.

Fericirea este pacea ce rezultă din iertarea
Dată-n dar de Creator sufletului păcătos
Şi urmează-apoi lumina, Harul şi înseninarea
Bucuria, şi răbdarea, cântecul şi înfrânarea
Şi trăirea dedicată Salvatorului Hristos.

Şi urmează mijlociri în genunchi cu dăruire
Pentru-acei aflaţi pe calea care duce în abis
Rugăciuni pentru acei ce nu ştiu de Mântuire
Şi nicicând n-au auzit de-a Calvarului jertfire
Nici de viaţa cu Isus, pentru veci, în Paradis.

Fericirea nu stă-n bunuri ce provin din trudă multă
Nici în laurii râvniţi, nici în faimă sau paradă
Ci-n iubirea ce e dată celui care te insultă
Şi-n frăţia cu cei care cu Cuvântul se consultă
Şi cu cei care tânjesc după veşnica ogradă.

Fericirea este starea de supremă conscrare
Domnului mult lăudat, Domnului neprihănit
E desprinderea de ură, de vacarm şi nepăsare
Este darul ce îl dă bunul Tată cu-ndurare
Când un suflet tulburat cu credinţă e hrănit.

gc/2005/volum in lucru TI/