'Din gura copiilor... Ţi-ai scos o întăritură de aparare împotriva potrivnicilor Tăi, ca să astupi gura vrăjmaşului şi omului cu dor de răzbunare. '

   O ilustrare a versetului de mai sus o găsim într-o veche povestire. Patrick era un păstor într-un ţinut mlăştinos al Irlandei. Tatăl său păştea vitele moşierului. Tată şi fiul erau săraci. Ei locuiau într-o căsuţă sărăcăcioasă care primea lumina printr-o singură fereastra. Cu taote acestea, era căminul lor drag. Tatăl şi fiul aveau o cărticică pe care o iubeau mai presus de orice. Erau îndreptăţiţi sa o facă pentru că acestei cărţi îi datorau tot ceeea ce îi făcea fericiţi. În ea era scris că, în ciuda sărăciei lor ei erau împăraţi şi preoţi. Într-o seară pe când Patrick şedea în faţa căsuţei cu Biblia pe genunchi şi aştepta întoarcerea tatălui său acasă, auzi deodată vocea puternică a moşierului prietenos şi bun la inimă, care răsări înaintea lui ca din pământ.

   - Ei băiatul meu, ce găseşti tu în această carte groasă şi veche? Cât am citit în ea nu am înţeles nici jumătate din cele citite.

   - Daţi-mi voie, domnia voastră să vă întreb: Nu adeveresc chiar cuvintele dumneavoastră cât de adevărată este această carte? Nu aţi citit că Dumnezeu a ascuns aceste lucruri de cei înţeleţi si pricepuţi şi le-a descoperit pruncilor?

   'Tată, Doamne al cerului şi al pământului, Te laud pentru că ai ascuns aceste lucruri de cei înţelepţi... şi le-ai descoperit pruncilor... '

   -Dumneavoastră, stimate domn, sunteţi bogat ca un împărat şi înţelept ca un episcop şi totuşi nu sunteţi sigur că Biblia este Cuvântul lui Dumnezeu iar noi, cei săraci ca oile noastre şi nu cu mult mai deştepţi decât ele, înţelegem această carte. Ea este hrană şi băutură pentru noi, pentru inimile noastre. Noi suntem bogaţi căci avem acest dar minunat. Noi suntem, să mă scuzaţi, domnia voastră, mai bogaţi decât dumneavoastră.

   -Nu e grăbi băiatul meu, nu te grăbi, ce crezi nu i-ar plăcea tatălui tău să fie în locul meu?

   -Niciodată, stimate domn. Să renunţe tatăl meu la cer şi să vândă locul unde se află mama şi frăţiorul meu? Să renunţe la Hristos? Nu, domnia voastră! Dumneavoastră nu aveţi bani suficienţi pentru a cumpăra INIMA NOUĂ pe care I-a dat-o tatălui Domnul nostru Isus!

   Spunând aceste cuvinte, băieţelul strânse cu amândouă mâinile Biblia la piept în timp ce moşierul întrebă:

   -INIMA NOUĂ pe care i-a dat-o Isus? Cume e posibil acest lucru?

   Aşa ceva bogatul nu mai auzise în lucrurile lumii deşi în Biblie este scris:

   'Lucruri pe care ochiul nu le-a văzut, urechea nu le-a auzit şi la inima omului nu s-au suit, aşa sunt lucrurile pe care le-a pregătit Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc. '

   '... Isus i-a zis: 'Adevarat, adevărat îţi spun că, dacă un om nu se va naşte din nou, nu poate vedea Împărăţia lui Dumnezeu.

   -Domnia voastră îmi amintiţi de un fruntaş al iudeilor care a venit la Isus noaptea şi el a întrebat 'Cum se poAte face aşa ceva? ' când Mântuitorul i-a spus 'TREBUIE SĂ VĂ NAŞTEŢI DIN NOU. '

   -Ştiu povestea dar, cum poate dovedi un om că este născut din nou? Prin ce pot recunoaste alţi oameni că tatăl tău are o inimă nouă aşa cum spui tu?

   -Domnul Isus nu a încercat să-l convinga prin dovezi pe fruntaş de aceea nici eu nu vreau să fac acest lucru. Dar domnia voastră doresc să vă întreb: Dacă vedeţi un om mergând pe un drum de ţară îl opriţi şi îl rugaţi să vă dovedească căci este născut? Nuuu, pentru că vedeţi că este aşa altfel, nu ar umbla viu în faţa dumneavoastră. Deci, dacă cineva vede ce viaţă spirituală duce azi tatăl meu care odinioară trăia în păcat, cum merge spre cer, poate să vadă că el este născut din nou fără a mai avea nevoie de o altă dovadă.

   Nobilul zâmbi; îl privi cu seriozitate în ochi pe băieţelul sarac care numea o convingere proprietatea lui, o convingere pe care nu o cunoştea dar din cauza căreia începea să-l invidieze... Se adevereau cuvintele înţeletului Solomon:

   'Mai mult preţuieşte săracul care umblă în neprihănirea lui, decât bogatul care umblă pe căi sucite. '

   'Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept ca să ne ierte păcatele şi să ne cureţe de orice

nelegiuire. '

   -Patrick, a fost un timp în viaţa mea când am cerut şi mi-am dorit această credinţă. Nu aveam nimic de cerut nimic altceva pentru mine în lumea asta ştiam însă faptul că nu pot lua cu mine în veşnicie bogăţia mea de aceea îmi doream ceva mai de preţ ca aceste bogăţii. Pe atunci L-am rugat pe Dumnezeu să îmi dea o inimă nouă dar El nu mi-a ascultat rugăciunea cu toate că tatal meu îmi spunea că El face acest lucru, că ascultă rugăciunile.

   -O, stimate domn atunci înseamnă că nu v-aţi rugat bine! Dumneavoastră aţi venit la Dumnezeu ca moşier bogat şi aşa aţi vrut să rămâneţi înaintea Lui dar în faţa Lui Dumnezeu, cel mai bogat om şi cel mai bun este sărac şi păcătos. Astfel, Dumnezeu nu v-a putut asculta rugăciunea. O, dacă aţi vrea dumneavoastră să mergeţi la El ca un om simplu, sarac! Dar după dumneavoastră acest lucru e o înjosire... Nuuu, pe această cale dumneavoastră nu-L veţi găsi nicodată pe Domnul spre mântuirea dumneavoastră.

   -Dar tu, Patrick cum ai mers la Domnul?

   -Ca un nenorocit, ca un copil păcătos şi vinovat aşa cum am fost... L-am rugat ca să mă ierte şi am recunoscut că sunt foarte rău. Ştiam că  nu pot pretinde îndurarea lui Dumnezeu căci deşi eram doar un copil, păcătuisem deseori împotriva Lui...

   -Patrick, tu vorbeşti ca un episcop şi totusi eşti doar un  păstor...

   -Ah, domnia voastră, Cuvântul însuşi e aşa de lămurit că oricine îl poate înţelege chiar aici scrie:

   'Acolo se va croi o cale, un drum, care se va numic Calea cea sfântă... cei ce vor merge pe ea, chiar şi cei fără minte nu vor putea să se rătăcească. '

   -Şi ce ai făcut tu pentru a veni la credinţă?

   -Nu m-am hărţuit cu gândurile mele rele, am citit cuvintele Domnului Isus şi le-am crezut.

   -Şi acum tu eşti sigur că ai o inimă nouă?

   -Simt că nu e aceeaşi inimă veche căci eu uram pe toţi aceia cărora le mergea mai bine decât mine. Când mă târam îngheţat prin mlaşitină, mă uitam deseori la fiii dumneavoastră bine îmbrăcaţi şi mai ales la moşia dumneavoastră unde călăreau ei pe caii lor mândri. Atunci, inima veche îmi zicea 'De le-ar merge odată şi lor rău la aceşti înfumuraţi; de ce nu sunt şi eu ca ei nobil, de ce trebuie să stau cu picioarele prin mlaştină şi să pasc vitele? '

   -Dar, Patrick nu aş fi crezut niciodată că tu ai fi avut o astfel de răutate în inimă...

   -Ah, Domnul meu şi încă nu ştiţi toate gândurile rele ce le-am avut în inima mea dar mai bine, tac... Domnul meu ar fi necinstit prin aceasta... Acum însă mă rog aşa: 'Doamne, dăruieşte-le harul Tău! Dă-le o locuinţă care e mult mai bună decât curtea boierească, dă-le o locuinţă în cer! ' Acum într-adevăr pot să spun că îi iubesc pe toţi oamenii pentru că ştiu că şi pe mine mă iubeşte Dumnezeu şi fiindcă am o inimă nouă. Dacă domnia voastră veţi merge la Isus nu ca un moşier bogat ci ca un păcătos ce are nevoie de mântuire, atunci veţi fi la fel de fericit cum sunt şi eu azi...

   'Şi vă voi da o inimă nouă şi voi pune în voi un duh nou; voi scoate din trupul voastru inimă de piatră şi vă voi da o inimă de carne. '