La început era Cuvântul,
Ascuns în Tatăl din vecii.
Pot trece cerul și pământul,
Cuvântul Său va dăinui.

La început era Lumina
Ce viață-n tină a suflat...
Iar ca să-i șteargă toată vina,
În staul rece s-a-ntrupat.

COR
Te-ai întrupat, Cuvânt etern,
În lumea întristării...
Să fii, pe crucea de blestem,
Prețul plătit iertării.

Când printre-ai Săi și-a mutat cerul,
Tocmai ai Săi nu L-au primit...
Și-n bezna vremii, pașnic, Mielul,
De-ai Săi s-a lăsat țintuit.

Dar tuturor ce, în tumultul
Împărăției negrei lumi,
Smeriți, I-au strâns în piept Cuvântul,
Nume le-a dat de fii ai Lui.

COR
Te-ai întrupat, Cuvânt etern,
În beznele durerii...
Să-mpaci cu Tatăl, de pe lemn,
Toți fiii înfierii.

26/02/2018