Pe drumul magilor

Din răsărit, străini cu daruri,
Mânaţi de infinitul har,
Veneau cu dorul lor pe umeri
Să se închine la altar.

Veneau în piept c-o teamă sfântă...
"Să facem, Doamne, ce putem;
S-aducem la altar o jertfă
Şi Mielului să ne-nchinăm,

Că am găsit în cartea legii
Cuvântul vieţii profeţit,
Cum la-mplinirea celor scrise
O stea va bate-n răsărit,

Va bate c-o lumină blândă
Ca un drapel al lumii noi
Şi-o cale nouă v-a deschide
Spre cerul caldelor culori... "

Şi de atunci, mai sus de jertfă,
Mai sus de orişice hotar,
Rămâne calea veşniciei
Deschisă-n infinitul har,

Să vină din a morţii lege
Spre al iertărilor Izvor
La Dragostea ce înviază
Pe orice suflet muritor.

Şi pe a magilor cărare
Mulţi vin să I se-nchine iar,
Că au văzut prin steaua vieţii
Că El e Jertfă şi Altar,

Christos e steagul biruinţei,
E calea caldelor culori,
E infinitul dimineţii
Şi bucuria zorilor!

Chişinău
8 decembrie 2018