Plângeam zdrobit de zbucium la rascruci
Treceau pe lânga mine toti si ma priveau,
Dar n-a întins o mâna nimenea atunci
Ca sa-mi arate pe unde sa o iau.

Un gol simteam sapat în piatra vie,
Din stânga pieptului lipsea ceva firesc.
Un gand ascuns parea ca ma îmbie
Spre crucea Ta Isuse sa pornesc.

Era târziu cand noaptea-ntunecata
Ma-meninta cu aripi negre ca de tuci,
Cand calea-ngusta mi-a fost aratata
Eu mai plângeam in zbucium la rascruci.

De-atâta timp pastram doar pentru mine:
Maretul, ne-nfricatul, dârzul "Eu".
Stiam ca-n viata mea ceva nu era bine,
Stiam; caci m-apasa în suflet greu.

Din palme-am ridicat privirea-ncetosata
Sughitu-amar de plâns mi s-a oprit.
Vederea mea nu este oare inselata?
Nu eu pe crucea-ceea am murit?

"Nu tu", de pe Calvar un glas îmi spune,
Dar,...Mi-ai gresit cu-atât de multe...
Iti iert acum tot ce-ai facut în lume
Ia-ti haina noua-n dar si...du-te.

Nu-i vis, caci iata, lânga Isus Hristos
Mai sus, privind mereu spre cruce
Ma-nalta lin, mai sus victorios
Sa nu mai plâng în zbucium la rascruce.