Floarea Albă din Cer


Proverbe 23:26

26 Fiul meu, dă-mi inima ta
şi să găsească plăcere ochii tăi în căile mele,


Vântul de seară, pe câmpie, suspină,
Durerea și dorul, el nu le alină,
Cascade cu podoabe albe, flori de ger,
Cântă osanale și Îndurare cer.


Și cerul răspunde prin vântul său duios;
-Durerea o alină doar Isus Cristos!
Câmpie, te-ai împodobit cu flori de ger,
S-a născut, în Iesle, Floarea Albă din Cer!


Vântul mă întreabă cu glasul său duios;
-Suflet, ce pregătești în dar pentru Cristos?
Toată câmpia e plină cu flori de ger,
S-a născut, în Iesle, Floarea Albă din Cer!


-Câmpia s-a îmbrăcat de sărbătoare,
Cu diamant, rochie strălucitoare,
Luna poartă raze de împărăteasă,
Ce dar să ofer ca podoabă aleasă?

Dar un porumbel alb se scutură, fălos,
De fulgii de lumină, șoptindu-mi duios;
-"Isus nu vrea poame din pomul cel frumos,
Inima ta o vrea ca dar Isus Cristos!

Pe al inimii ogor, să faci un altar!
Imn de mulțumire, să aduci tu în dar!
Rodul buzelor, jertfă de închinare;
Doar pentru Cristos, un imn de osanale!

Natura s-a îmbrăcat de sărbătoare,
Tu să îți pui podoabele sfinte și rare,
Nici pe un munte, nici pe celălalt,
În duh și adevăr, fă un altar înalt!"


Și alerg pe câmpie să duc și eu un dar,
E doar inima mea și al ei slab hotar,
Nu duc poame de aur din pomul frumos,
Colier de osanale dau lui Cristos!


Vântul de seară, pe câmpie, suspină,
Doar Floarea cerească durerea alină,
Pomii au podoabe albe, este ger,
Eu, de la Isus Cristos, Îndurare cer!