Mi-e dor de crinii din grădină,
De scara din pridvor,
De stropul apei din fântână,
De vechiul stâlp mi-e dor!

Mi-e dor de seara purpurie
Cu licăriri de stea
Când aşteptam în prag, să vie
Spre cuib, o rândunea.

Mi-e dor de lanurile blonde
Scăldate-n străluciri,
De macul ce-nroşea prin holde
A soarelui sclipiri.

Mi-e dor de floarea din dumbravă,
De Crişul cristalin,
De-al ciocârliei cânt din slavă,
De-al Cerului senin…


Mi-e dor de ruga la altar
În casa din pruncie,
Ce mi-a rămas balsam de har
În drum, spre veşnicie...

Deva, Martie 1963,