Se-aștern nori grei peste Pământ
Să nu vedem nici soarele, nici cerul
Și-n zgomotul de bombe detonate,
Să n-auzim chemarea de care-i plin eterul

Dar noi, am auzit o Rugă pe o Cruce
Și am văzut o Înviere-n străluciri.
De-atunci, în suflet ascultăm chemarea
Din Cerurile sfintelor măriri

Căci Cel ce-a ocrotit pe tineri în cuptor,
E Salvatorul nostru din veci și-n orice vreme
De-atâtea ori ne-a șters de lacrimi plânsul
Și azi, cu glasul blând, ne spune: „Nu te teme!”

Și nu ne temem sub norii grei pe cale;
Pe ea, prin foc, mulțimi s-au dus ’nainte
Strângând la piept, cu rugile, cântarea,
Li s-au deschis, în Cer, porțile sfinte…


În slăvile din zarea strălucindă,
Când ne va-ntinde mâna chiar Tatăl, Dumnezeu,
Ne vom uni cu sfinții în marea sărbătoare
Și-i vom cunoaște pe cei de sub întâiul curcubeu.

Timișoara, 30 Martie 2016