Steaua bucuriei

Din mii și mii de stele ce țin pasul
Clipind lumina vremilor ce trec
Doar una pare să nu știe dansul
Mulțimilor de aștri ce petrec.

Răsună strigătul de bucurie
Al stelelor ce Domnului se-nchin’
Doar una stă în urmă și-ntârzie
Pătrunsă de tristețe și suspin.

Și zi, și vremi, și anii să-i despartă
Din început spre-aceasta au privirea
Doar una nu-și găsește calea dreaptă
Căci cerul nu-i descoperă menirea.

Când magi din depărtări găsesc în carte
Că profeții străvechi se împlinesc
O stea ce din vechimi a stat deoparte
Aleargă lângă corul îngeresc.

Să dea de știre lumii-ntunecate
Prin cânt de bucurie și lumină
Că asuprirea-n vină și păcate
Sfârșită e, plinită-i Vestea Bună!

Acum e vremea Noii Împărății
Și-a Împăratului din veșnicie
O stea ce luminează-n nopți târzii
Hristos Se naște, mare bucurie.

Grigore Hurdubae, 19 decembrie 2018