Înfrânt de patima amară
Mă zvârcoleam ca-ntr-un coșmar de vis
Sub apăsarea grea de vină și ocară
Mă cufundam adânc într-un abis
Zadarnic căutam refugiu
În pofta lumii și-n păcat
Orbit cu mintea-ntunecată
Pășeam în noapte încătușat.
Mă vedeam gol și fără de speranță,
Captiv în gheara celui rău.
Fiorul rece al morții-mi dă târcoale
Ca umbre negre venite din Șeol.
Purtam povara de dispreț și silă
Eram scârbit de mine însumi acum
Ca un rănit pe câmpul de bătaie
Eu mă stingeam încet, încet... plângând.

Când m-am trezit, era o zi frumoasă
Cu scânteieri de curcubeu în soare.
Nu pot uita privirea lui duioasă
Și grațierea ce scria iertare.
Atunci o voce îmi șoptise lin...
Eu am învins și-n locul tău deplin
Cu ochii umeziți în lacrimi
Privesc acum încrezător în sus,
O, slavă și mărire Ție, Doamne
De biruința dată prin Isus
O, inima-mi tresaltă liberată
Iar lanțurile căzură în țărână
Luceafărul strălucitor de dimineață,
Mă mângâie cu raza Lui divină
Ca Petru pe Tabor odinioară.
Eu simt acuma cerul mai aproape
Și-n dulce părtășie nedescrisă
Încet, mă plec la poala lui, umil,
Ce bine, ce frumos și ce sublim!