De-o vreme tot ce ating
se preface-n Poezie.
Albă sau brună,
veselă sau sobră,
mai cochetă sau mai desuetă,
Doamna Poezie respiră candit,
numai în palma mea.

Chiar Tu, Doamne,
nu demult – Îţi aminteşti? –
mi-ai deschis palmele
cu Palmele Tale străpunse,
lăsându-mi zălog în ele
versuirea.
Ca să pot mângâia
Veşnicia cu stihuirea,
desmărginind-o
cu pana Iubirii smulsă
din Aripa Ta.

De-o vreme tot ce ating
Se preface-n Poezie!

( Bucureşti, Octombrie – 2011; din volumul "Reverii revelate" )