E un har să mergi-nainte
Când mulți te trag-napoi,
Când fără de cuvinte
Înfrunți și vânt și ploi.

E o binecuvântare
Să stai drept neclintit,
Să cazi tot în picioare
Când ești de val lovit.

E minunat în viață
Să fii o stâncă tare,
Și chiar scuipat în față
Să fii tot o valoare.

S-aprinzi cărbuni pe capul
Celor ce te rănesc,
Să fii tu însuți focul
Cu har Dumnezeiesc.

S-arunci în loc de ură
Doar flăcări de iubire,
Să dai fără măsură
A dragostei rostire.

S-ascunzi tot într-un zâmbet
Dureri și suferinți,
Să fii exemplu-n umblet
Și pacea Lui s-o simți.

E o realizare
Să-ți faci aici valori,
Din bunătate și iertare
Și să le vezi ca mari comori.

Dac-ai ales, amice,
Să taci și să asculți,
Să-ți pleci capul sub bice,
Să suferi și să uiți.

Vei străluci odată
Ca soarele-n amiaz,
Ca și o nestemată,
Căci ai întors cu bucurie
Și celălalt obraz.