De când mă ştiu mi-a fost cusut pe ie
Un râu de lacrimi, de mărgăritare,
L-am vindecat cu stropi de Apă Vie,
N-am vrut să-i fie apele amare.

Din jarul vieţii, tescuit de pleoape,
Cu flăcări umplu ciutura bătrână,
Ele mă ţin de Dumnezeu aproape,
Să îmi sfinţească pumnul de ţărână.

Am adunat în suflet, în covată,
Lacrimi neplânse să frământ o pâine,
Mă voi trezi cu zorile odată,
Într-un cuptor încins voi coace, mâine.

Pot totul în Cristos, El este tare,
Iar dacă soarta mi-e aspră uneori,
El e cu mine-n orice încercare,
În rana închisă ascunde comori.

Aştept la Cruce sub stropi de Rubine,
Ştiu că vor da cireşii-n floare iară,
Din foc rodeşte vremea care vine,
De sub omăt răsare-o Primăvară.